Direcţia de scriere

Direcţia de scriere
Tradiţional japoneza se scrie în rînduri verticale de sus în jos, începînd de la marginea din dreapta a paginii şi continuînd spre stînga. Acest stil se practică şi astăzi, fiind considerat stilul natural, mai uşor de caligrafiat şi de citit; în primii ani de şcoală elevii sînt obişnuiţi în mod preponderent cu acest stil; de asemenea cea mai mare parte a scrierilor literare sînt paginate în acest mod vertical. Totuşi, pentru literatura tehnică şi ştiinţifică, bogată în simboluri, formule, nume şi cuvinte străine, numere, este preferată direcţia de scriere din Vest, cu rînduri orizontale scrise de la stînga la dreapta şi aranjate pe pagină de sus în jos. Ocazional apare şi scrierea orizontală de la dreapta la stînga, de exemplu în firmele de magazine de pînă aproximativ la începutul secolului al XX-lea sau chiar şi astăzi pe unele autovehicule de firmă, unde regula aplicată este din faţa maşinii spre spatele ei, pe ambele laturi. Scrierea verticală nu are nici o variantă de jos în sus.
Semnele de punctuaţie
În japoneza veche nu se folosea nici un semn de punctuaţie, legătura dintre diferitele părţi de text înţelegîndu-se din context şi din aşezarea în pagină. În prezent există o serie întreagă de simboluri care ajută la înţelegera structurii textului. În aceeaşi ordine de idei trebuie subliniat că în limba japoneză nu se lasă spaţii între cuvinte, toate caracterele curgînd unul după altul fără nici o indicaţie de separare a cuvintelor.
Semnele de punctuaţie principale:
• 。 punctul de la sfîrşitul frazei, în forma unui mic cerculeţ;
• 、 virgula, folosită similar cu cea din limba română. Are forma unei lacrimi cu partea groasă şi rotundă dreapta-jos;
• ・ punctul central, la mijlocul înălţimii/lăţimii rîndului (în funcţie de direcţia scrisului), folosit pentru a separa cuvinte străine care altfel s-ar contopi, de exemplu レオナルド・ダ・ヴィンチ reonarudo da vinchi (Leonardo da Vinci);
• 「 」 『 』 semne de citare, similar cu ghilimelele din limba română.
• alte semne de punctuaţie din limbile cu grafie latină, printre care semnul întrebării (？) şi al exclamării (！), sînt folosite la fel ca acelea din limba română. Uneori punctul final şi virgula au forma celor folosite în limba română, prin influenţa crescîndă a limbii engleze.

e cam greu sa scri in japoneza.

ai dreptate.e mai usor sa vorbesti in japoneza decat sa scri in ea. :|